A fost unul dintre cei mai apreciați cântăreți români, iubit de femei, dar celibatar până la moarte. Cum a devenit Jean Moscopol un ghimpe în coastele tovarășilor VIDEO

Jean Moscopol, pe numele real Ioan Moscu, s-a născut pe 26 februarie 1903, în Brăila, și a încetat din viață în 1980, în New York. A fost un cântăreț român de muzică ușoară care s-a bucurat de recunoaștere în perioada interbelică. Află mai multe detalii în clipul video de mai jos.

Deși a fost înregistrat ca Ioan Moscu, el a devenit cunoscut sub numele de Jean Moscopol. Se spune că a moștenit talentul muzical de la mama sa, care avea o voce soprană. Încă de la o vârstă fragedă, a fost atras de muzică.

Primii pași în muzică și cariera impresionantă a lui Jean Moscopol

Primii pași în muzică au fost ghidați de institutorul Calinicos, care a observat talentul său și l-a îndrumat să studieze chitara.

Mai târziu, profesorul Costia l-a adus la Biserica Buna Vestire, unde dirijorul Gherasim l-a primit cu bucurie și i-a oferit șansa să cânte ca sopran. Jean Moscopol și-a continuat studiile liceale la Galați, la Liceul Pelarinos, unde a învățat cu ușurință cinci limbi străine.

După absolvirea liceului, a plecat la București, unde s-a înscris la Universitatea Politehnica București. În paralel, a cântat ocazional la celebrul restaurant al perioadei, Zissu, și a lucrat ca muncitor practicant la Întreprinderea Optică Lares.

Conducerea acestei întreprinderi l-a trimis la Berlin pentru specializare. Această oportunitate i-a căzut la fix, așa că s-a înscris la Universitatea de Artă din Berlin, la secția de muzică.

După întoarcerea în țară, Jean Moscopol s-a stabilit din nou în Brăila și, hotărât să-și dezvolte studiile muzicale, s-a înscris la Conservatorul Lyra, la secția de canto, sub îndrumarea profesorilor Umberto Manao și Jean Andrian. În paralel, a lucrat ca funcționar la Agenția maritimă M. Embiricos et Co. din Brăila.

În anul 1924, s-a mutat în București, unde a început să lucreze la secția de devize a Băncii Chrissoveloni și s-a înscris la Facultatea de Aeronautică.

Cu toate acestea, muzica a rămas pasiunea sa dominantă, astfel că a format o mică orchestră și a început să cânte la banjo și să glăsuie cu talent. În plus, a participat la concursurile organizate de Institutul Electronic și Radiofonic, obținând în mod constant locurile fruntașe.

În 1932, a plecat la Berlin, unde a primit lecții de canto de la profesorul Korst și a înregistrat discuri alături de orchestre celebre precum Honigsberg și James Kok. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a devenit membru al Societății Compozitorilor din România.

A fost selectat să apară în distribuția filmului-documentar O noapte furtunoasă (1943), bazat pe piesa de teatru a lui Ion Luca Caragiale.

Jean Moscopol poate fi considerat continuatorul marelui Constantin Tănase, un artist care, prin umorul și critica sa subtilă, a oferit voci vizionare asupra societății. Moscopol a avut un caracter militant și s-a implicat în aspecte sociale și politice.

După Primul Război Mondial, Bucureștiul, supranumit și Micul Paris, a trăit o perioadă de bucurie și înflorire culturală. Restaurantele celebre, berăriile și localurile de toate tipurile au contribuit la această atmosferă vibrantă.

Această vreme a coincis cu sfârșitul războiului, iar românii obișnuiau să sărbătorească prin distracție, cânt și veselie. În acești ani au apărut mari cântăreți emblematici precum Maria Tănase, Ioana Radu, Grigoraș Dinicu, Rodica Bujor și Ion Luican.

Deși curtat de femei, a ales să rămână singur toată viața

Deși era un bărbat căutat și admirat de femei, Jean Moscopol nu a vrut niciodată să se căsătorească.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Jean Moscopol a fost un critic al sistemului politic instaurat în București sub conducerea comunistă.

Într-un timp în care mulți români alegeau să tacă pentru a evita persecuția sau detenția, Jean Moscopol a ales, dimpotrivă, să fie o voce de opoziție în fața autorităților.

A compus balade și cuplete anticomuniste în care încuraja populația să nu-și piardă speranța. Nu ezita să critice pe nimeni, chiar și pe cei în poziții înalte. În mod miraculos, a reușit să scape de arest.

În 1947, a părăsit România și a luat drumul exilului, începând cu Paris, cu sprijinul actriței Elvira Popescu. Curând după aceea, s-a mutat în Germania, unde a colaborat cu postul de radio Europa Liberă.